Adio Facebook


Azi dimineata citeam stirile din ziare si in Capital am gasit un video despre un grup numit Anonymous care vor ca pe 5 noiembrie sa inchida Facebook-ul. am cautat putin pe net despre ei si am gasit urmatorul video:

In video zice de faza a doua care va fi initiata in 5 luni. Video-ul a fost postat pe 14 iunie. 6+5=11 deci noiembrie.  Clipul in care anunta inchiderea Facebook-ului este:

Am mai cautat despre ei pe net si am gasit si alte lucruri pe care au zis ca le fac si le-au facut(au spart securitatea guvernelor sirian si egiptean, a firmei care se ocupa cu securitatea informationala a NATO). Daca vreti sa cititi mai mult gasiti AICI.

Sa nu vi se para ciudat de cunoscut discursul lor, deoarece ei s-au inspirat din filmul V for Vendetta.

Personal, eu le urez succes!

 

 

Bucuria lui Dumnezeu de Max Lucado


“V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 15:11

Gândeşte-te la bucuria lui Dumnezeu. Ce o poate umbri? Ce o poate potoli? … Este vreodată Dumnezeu indispus din cauza vremii urâte? Se enervează Dumnezeu vreodată în traficul aglomerat? Refuză Dumnezeu vreodată să rotească pământul fiindcă sentimentele Îi sunt rănite? Nu. Bucuria Lui este o bucurie ale cărei consecinţe nu se pot opri . Este o pace ale cărei împrejurări nu pot fura.

sursa foto:www.flickr.com

Ca sa isi dovedeasca dragostea Sa…


„ În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri de multe ori şi în multe feluri, prin profeţi, însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul..”       Evrei 1:1-2

Dumnezeu, motivat de dragoste şi îndrumat de divinitate, a surprins pe toţi. El a devenit om. Printr-un mister de neatins, el s-a transformat într-un tâmplar şi a locuit într-un sat prăfuit din Iudeea. Hotărât să-şi dovedească dragostea faţă de creaţia Sa, El a mers incognito prin propria Sa lume. Mâinile Sale aspre au atins răni şi cuvintele Lui pline de compasiune au atins inimi. El a devenit unul de-ai noştri.

sursa foto:www.facebook.com

sursa text:maxlucado.blog

Everyday blessings…


                                          „Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin!”      Matei 6:13

       „Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin!”  Ce protecţie oferă această expresie! Când tu recunoşti că Dumnezeu este în control, recunoşti că tu nu eşti. Când tu declari că Dumnezeu are puterea, recunoşti că tu nu ai. Când tu îl Îi dai toate aplauzele lui Dumnezeu, nu mai există nimeni care să-ţi ameţească mintea.

sursa test: by max lucado                                                  

Cum am fi noi, si lumea din jurul nostru daca am gandi si noi ca acest baietel?

sursa foto:www.flickr.com

Nu mai astepta sa se schimbe lumea, schimba-te tu pentru ea…


 

 

 

 

 

 

 

În timpuri de mult uitate, trăia un rege care conducea o ţară prosperă.

Într-una din zile, acesta s-a dus să viziteze unul dintre cele mai îndepărtate colţuri  ale regatului său. Când s-a întors la palat a început să se plângă de cât de tare îl dureau  picioarele întrucât a fost prima datã când a străbătut o cale atât de lungã iar drumul a fost stâncos şi dificil.

Prin urmare s-a decis să ia măsuri.

A poruncit oamenilor săi să acopere fiecare drum din întreg regatul cu piele. În mod cert va fi nevoie de mii de piei de vite şi va costa o uriaşă sumă de bani.

Unul dintre slujitorii săi înţelepţi a cutezat însă să-i spună regelui: “Măria ta, de ce să cheltuiţi fără folos atâţia bani. Mai bine porunciţi să vă taie o bucată mai mică de piele cu care să vă acoperiţi picioarele”.

Regele a fost mai întâi surprins, dar într-un final a acceptat să-şi facă lui “încălţări” cu care să poată străbate toate drumurile grele ale regatului.

Morala:
Nu mai aştepta ca lumea să se schimbe aşa încât să îţi fie ţie mai uşor, mai bine. Întoarce-ţi privirea către tine, investeşte în tine. Drumul în viaţã nu a fost şi nici nu va fi vreodată facil. Dar dacă te “dotezi” corespunzător îi vei putea face faţă cu succes.

sursa text:www.ozibuna.net

sursa foto:www.flickr.com

O gustare cu Dumnezeu


POVESTIRE CU TILC…

A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, baiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza întreagă au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă bine să facă câţiva paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbraţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu îl întrebe: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai facut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”

Morala:
Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.

sursa text:www.ozibuna.net

sursa foto:www.flickr.com

Wall – E


                                                                             Daca nu-l vei vedea vei pierde enorm…

     Genial!!!

     Tocmai l-am vazut. Genial, pur si simplu genial.
   Acest film e un paradox in sine: un film animat care spune mai multe despre ce inseamna a fi uman decat majoritatea filmelor „clasice”. O poveste cu roboti releva un inteles adanc al fiintei umane in genere.
   Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata un film care sa redeie mai bine senzatia de uman. E filmul anului fara indoiala, e un film total, fara cusur, un film surprinzator.

   

Premiat la Oscar si la Golden Globes.

    Scurta descriere:

    Wall-E este povestea ultimului robot de pe Pamant. Actiunea are loc in jurul anului 2700, iar datorita consumului imens si necontrolat, Pamantul a fost acoperit complet de gunoi. Iar pentru a face curatenie, toata lumea a trebuit sa plece de pe planeta si sa lase in loc milioane de roboti ce aveau misiunea sa curete gunoiul si sa faca Pamantul locuibil inca o data.

Insa programul a esuat cu exceptia unui singur robot ce continua sa-si faca linistit treaba. Totusi povestea nu este una SF ci mai degraba una de dragoste.Wall-E se indragosteste de EVE, o proba ce coboara pe Pamant pentru a verifica starea mediului. EVE isi da seama ca robotelul a descoperit cheia supravietuirii planetei si fuge inapoi spre noua casa a oamenilor pentru a comunica vestea cea buna.

  Micul robotel, manat de dragostea pentru proba porneste intr-o calatorie prin galaxie in urmarirea acesteia. In aceasta aventura a sa Wall-E nu calatoreste singur, fiind insotit de o gasca de roboti defecti si de un gandac.

sursa text si photos:www.cinemagia.ro

          

Puterea lui Dumnezeu care ramane de Max Lucado


 

„Domnul este credincios tuturor promisiunilor Sale şi plin de îndurare faţă de tot ce a creat.”            Psalmii 145:13

Dumnezeu nu renunţă niciodată.

Când Moise a spus: „Iată-mă, trimite-l pe Aaron”, Dumnezeu nu a renunţat … Când Petru I s-a închinat la Cină şi apoi s-a lepădat de El la pe când se încălzea la foc, El nu a renunţat…

Aşadar, când îndoiala îşi face loc în viaţa ta, adu-ţi aminte de cruce pe care este scrisă cu sânge sfânt promisiunea: „Dumnezeu a renunţat la unicul Său Fiu înainte de a renunţa la tine.”

sursa foto:http://www.flickr.com

 

Important pentru cei de langa tine…?!?


SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult.
Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard.
Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul.
Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4.
La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese „Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui”.
Profesoara din clasa a 2-a scrisese „Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea”
Profesoara din clasa a 3-a scrisese „Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva”
Profesoara dintr-a 4-a a scris „Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei”
De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy.
Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala..    Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune „Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama”.
Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi.
Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine.    Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau.
Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse.
Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara.
Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard.
Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori.
Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.
S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche „Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva.”
Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi „Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine.”

 

MORALA:
Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine).

Si nu uita!:
Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

sursa foto:www.flickr.com

Ce inseamna a darui?


Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milă ca despre prima virtute pe care trebuie să o avem neapărat ca să ne mântuim:

– Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…

– Fiule, nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi.

Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

“Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul. Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

sursa text:http://www.ozibuna.net

sursa foto:htpp://www.flickr.com

« Older entries